Cuprins:
Definiție - Ce înseamnă Packet Buffer?
Un tampon de pachete este spațiul de memorie alocat pentru stocarea pachetelor care așteaptă transmiterea prin rețele sau pentru stocarea pachetelor primite prin rețele. Aceste spații de memorie sunt fie localizate într-o placă de interfață de rețea (NIC), fie în computerul care deține cardul.
Pachetele sunt stocate temporar în timpul transmiterii informațiilor pentru a crea o rezervă pentru utilizare în timpul întârzierilor de transmitere a pachetelor sau în timpul unei solicitări de retransmisie. Bufferingul de pachete în sistemele media reduce efectele întârzierilor de pachete și pierderea pachetelor pentru streaming. Bufferingul oferă timpul necesar pentru sincronizarea pachetelor și solicitarea și înlocuirea celor pierdute în timpul transmisiei.
Techopedia explică Packet Buffer
Tampoanele de pachete sunt localizate în mod normal în dispozitivele de recepție, deși în unele cazuri sunt utilizate în dispozitivele de trimitere pentru a permite selectarea rapidă și retransmiterea pachetelor solicitate de dispozitive pe capătul receptor.
Pachetele pentru fiecare aplicație sunt multiplexate în fluxuri unice. Un algoritm de gestionare a tamponului de pachete determină dacă un pachet trebuie acceptat sau respins. Pachetele acceptate sunt plasate în cozile logice primul, prima ieșire (FIFO), unde fiecare aplicație are propria coadă în buffere de pachete. Un pachet acceptat rămâne în buffer până când o aplicație îl preia. Pachetele nou-sosite sunt respinse atunci când tamponul este complet.
Un tampon de pachete paralel încorporează un modul individual de memorie dinamică cu acces aleatoriu (DRAM), pentru a emula un tampon de memorie comun, unde fiecare modul are aceeași dimensiune, lățimea datelor și timpul de acces. Cantitatea totală de date memorate este capacitatea totală de tamponare a fiecărui modul de memorie. Operațiunile de citire și scriere sunt efectuate într-o manieră conductă în module de memorie individuale. În timp ce un pachet este scris pe un alt modul de memorie, pachetele nou-sosite sunt scrise în module care nu sunt accesate în prezent. Accesul prin canalizare și simultan la modulele de memorie individuale crește lățimea de bandă agregată, reducând încărcările în memoria individuală.
