Cuprins:
Definiție - Ce înseamnă afișarea plasmatică?
Un afișaj cu plasmă este un tip de afișaj cu ecran plat care folosește plasmă, un gaz ionizat încărcat electric, pentru a lumina fiecare pixel pentru a produce o ieșire a afișajului. Este utilizat în mod obișnuit pe afișoare TV mari de 30 de inci și mai mari. Ecranele cu plasmă sunt adesea mai luminoase decât afișoarele LCD și au, de asemenea, o gamă mai largă de culori, nivelurile de negru aproape egal cu nivelurile „camerei întunecate”.
Ecranele cu plasmă sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de afișaje cu gaz-plasmă.
Techopedia explică Display cu plasmă
Ecranele cu plasmă folosesc gazele ionizate pentru a crea luminanță, spre deosebire de tehnologia LCD, care utilizează iluminare de fundal precum fluorescentă și LED. Un panou de afișare cu plasmă este format din milioane de compartimente minuscule între două panouri de sticlă. Fiecare compartiment sau celulă este dispus în grupuri de trei, care sunt acoperite cu fosfori colorați roșu, verde și albastru. Electrozii se încrucișează de-a lungul faței și spatelui celulelor, iar atunci când o celulă trebuie activată, electrozii sunt încărcați; diferența de tensiune dintre față și spate ionizează gazul din celulă, ceea ce duce la o pierdere de electroni și creează o plasmă electrică de atomi, ioni și electroni liberi. Coliziunile care se întâmplă din cauza tuturor particulelor plutitoare libere duc la emisii de lumină, culoarea fiind dictată de acoperirea cu fosfor a celulei. În afară de modul în care sunt generate lumina și culoarea, procesul de combinare a pixelilor și formarea unei imagini este similar cu cel al altor tehnologii de afișare.
Din cauza încărcării necesare pentru ionizarea gazului din panou, afișajele cu plasmă rulează mai fierbinte și consumă mai multă energie decât panourile LCD și AMOLED. Și deși sunt capabili să comute mai rapid și să ducă mai bine timpii de răspuns, afișajele cu plasmă nu sunt bune cu prelungirea afișării unei imagini statice, deoarece acest lucru provoacă „burn-in”, un fenomen în care imaginea se lipește de afișaj chiar și după câteva actualizări. Acest efect a fost în mare măsură redus pe ecranele moderne, dar rămâne cel mai mare dezavantaj în comparație cu tehnologiile LCD avansate, care concurează deja cu nivelurile de negru, gama de culori și luminozitatea afișajului cu plasmă.
