Cuprins:
- Definiție - Ce înseamnă Common Architecture Broker Request (Object Object Broker Architecture)?
- Techopedia explică Arhitectura brokerului de cereri de obiecte comune (CORBA)
Definiție - Ce înseamnă Common Architecture Broker Request (Object Object Broker Architecture)?
Arhitectura comună a brokerului de cerere de obiecte (CORBA) este o specificație dezvoltată de Grupul de gestionare a obiectelor (OMG). CORBA descrie un mecanism de mesagerie prin care obiectele distribuite printr-o rețea pot comunica între ele indiferent de platforma și limbajul folosit pentru a dezvolta acele obiecte.
Există două tipuri de obiecte de bază în CORBA. Obiectul care include unele funcționalități și poate fi folosit de alte obiecte se numește furnizor de servicii. Obiectul care necesită serviciile altor obiecte se numește client. Obiectul furnizorului de servicii și obiectul client comunică între ele independent de limbajul de programare folosit pentru a le proiecta și independent de sistemul de operare pe care îl rulează. Fiecare furnizor de servicii definește o interfață, care oferă o descriere a serviciilor furnizate de client.
Techopedia explică Arhitectura brokerului de cereri de obiecte comune (CORBA)
CORBA permite unor bucăți de software separate scrise în diferite limbi și care rulează pe diferite calculatoare să lucreze reciproc, precum o singură aplicație sau un set de servicii. Mai exact, CORBA este un mecanism în software pentru normalizarea semanticii de apelare a metodei între obiectele aplicației care se află fie în același spațiu de adrese (aplicație) sau spațiu de adrese la distanță (aceeași gazdă, sau gazdă la distanță dintr-o rețea).
Aplicațiile CORBA sunt compuse din obiecte care combină date și funcții care reprezintă ceva din lumea reală. Fiecare obiect are mai multe instanțe și fiecare instanță este asociată cu o anumită solicitare a clientului. De exemplu, un obiect bancar are mai multe instanțe, fiecare dintre ele fiind specifice unui client individual. Fiecare obiect indică toate serviciile pe care le oferă, intrarea esențială pentru fiecare serviciu și ieșirea unui serviciu, dacă este cazul, sub forma unui fișier într-un limbaj cunoscut sub numele de Interfață Limbă de Definire (IDL). Obiectul client care încearcă să acceseze o operațiune specifică asupra obiectului folosește fișierul IDL pentru a vedea serviciile disponibile și pentru a convinge argumentele în mod corespunzător.
Specificația CORBA dictează că va exista un broker de solicitare de obiecte (ORB) prin care o aplicație interacționează cu alte obiecte. În practică, aplicația inițializează pur și simplu ORB și accesează un adaptor de obiect intern, care menține lucruri cum ar fi numărarea de referințe, politicile de instantare a obiectului (și de referință) și politicile de viață a obiectului. Adaptorul obiect este utilizat pentru a înregistra instanțele claselor de cod generate. Clasele de coduri generate sunt rezultatul compilării codului IDL al utilizatorului, care traduce definiția interfeței la nivel înalt într-o bază de clasă specifică sistemului OS și limbii care trebuie aplicată de aplicația utilizatorului. Acest pas este necesar pentru a implementa semantica CORBA și pentru a oferi un proces de utilizator curat pentru interfațarea cu infrastructura CORBA.
