Cuprins:
- Definiție - Ce înseamnă teoria rezonanței adaptive (ART)?
- Techopedia explică teoria rezonanței adaptive (ART)
Definiție - Ce înseamnă teoria rezonanței adaptive (ART)?
Teoria rezonanței adaptive (ART) este o filozofie particulară care conduce modele de rețele neuronale artificiale nesupervizate. Folosește o arhitectură specifică, adesea utilă în unele tipuri de rețele neuronale, pentru a încerca să dezvolte capacitatea de învățare nouă, păstrând în același timp modele fundamentale existente.
Techopedia explică teoria rezonanței adaptive (ART)
Mulți atribuie o mare parte din proiectarea rețelelor ART lui Stephen Grossberg și Gail Carpenter și lucrărilor lor din anii '80. O altă influență o reprezintă rețelele de autoorganizare ale lui Kohonen.
Experții descriu teoria rezonanței adaptive ca fiind parțial un efort de a rămâne deschis către noile învățări, fără a sacrifica cunoștințele despre tiparele existente - de aici cuvintele „adaptare” și „rezonanță”. O parte cheie a rețelei ART este un clasificator care compară intrările cu tiparele stocate.
O modalitate de a privi ART este că încearcă să rezolve dilema de stabilitate-plasticitate sau SPD. Pe scurt, această dilemă se bazează pe capacitatea sistemului de a rămâne static prin evenimente irelevante, adaptându-se totodată la evenimente relevante și semnificative care necesită plasticitate. Înțelegerea dilemei de stabilitate-plasticitate este o modalitate cheie de a îndrepta către o înțelegere a ART și modul de utilizare a acesteia în proiectele rețelei neuronale.
Experții vorbesc despre evaluarea „așteptărilor” și utilizarea sistemelor de potrivire a vectorului care încep să îndeplinească o parte din această lucrare cognitivă la nivel înalt prin arhitectura rețelei neuronale nesupervizate.
